(15 Noiembrie – Începutul Postului Nașterii Domnului)
(Ap. Efeseni 4. 1-7; Ev. Luca 10. 25-37)
(Pilda samarineanului milostiv)

Apostol: Efeseni 4. 1-7

Sfatul celui întemnițat pentru Hristos, e cel mai adevărat și demn de ascultat. Mulți sunt întemnițați pentru satan și dacă au scăpat caută să se erijeze în învățători ai noroadelor de lut. Dar ateii, fariseii, saducheii etc. au sfârșitul în temnița mult mai înfricoșată a iadului veșnic. De aceea sunt sloboziți să hulească chiar contra lui Hristos că mult se vor chinui, ca și păcătoșii nedezlegați, ca și satan etc. Noi ca și Pavel întemnițați sau prigoniți pentru Hristos, vă sfatuim cu dor

să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o (Efes. 4.1)

Nu trebuie sa te smerești în fața lui satan și nici să-ți ceri iertare de la diavolul sau ciraci-i. Însă ca și Pavel nu trebuie să ne răzbunăm. Din contră: să ne îngăduim în iubire, smerenie, blândețe, îndelungă răbdare în unirea Duhului, legătura păcii lui Hristos, în nădejde, credință și Har. Deși legat de ighemoni Pavel nu caută să scape și nici nu aduce acuzare păgânilor sau mijloace de răzbunare. Nu se schimbă după icoana veacului, ci rămâne în Hristos. Duhul lui Dumnezeu este unul ca și credința ortodoxă, Botezul și Trupul Miresei Bisericii lui Hristos. Fărâmițarea religiilor și concepțiilor au făcut-o oamenii răi. Însă în fața lui Hristos e numai ortodoxia condusă theofanic Tainic.

Botezul sectanțiilor protestanți și stiliști n-are valabilitate, mai ales că-l fac altfel și chiar de-al doilea. Tatăl Ceresc lucrează și azi. Același Dumnezeu, peste toți și în toți, pre toate împlinindu-le Cela Ce-i necuprins. Pentru desăvârșirea sfinților, Hristos dă Har după măsura și după Dar. După cât poate primi fiecare, după vrednicie, după lucrare, după chemare și alegere.

Evanghelia de la Luca 10. 25-37
(Pilda samarineanului milostiv)

Hristos e și Samarineanul dar și Cel căzut rănit între tâlhari. Hristos vorbește în pilde ispititorilor, iar legiștilor și scribilor prin canoanele lor. În canoane ce este scris? Cum citești zice și azi Hristos? Răspunsul celor mai încarnați ispititori este același:

iubirea de Hristos și de aproapele (Luca 10.27)

Dacă împlinește cineva iubirea prin canoane, ca și în Dogmă sau în Har, are viața veșnică. Cine vrea să se îndrepteze însă chiar în canoane trebuie să aibă milă să deslege pe aproapele și să lege pe satan. Dar dacă vrea totuși să lege pe om, apoi să-i lege ranele întregii omeniri căzute între tâlhari, ighemoni, atei, apostați. (Luca 10. 29-34

Omul care se pogoară este Dumnezeul pogorât întrupat om și desbrăcat, dar îmbrăcat în carne și totuși gol în iesle și pe Cruce. Hristos e însă siluit la desbrăcare de fariseii clerici care I-au furat Haina cu puteri lumești (canon 30 Apostolic și VII 3-5)

L-au jefuit de iertare și de Euharistie, iar ateii  L-au bătut și L-au rănit în iconografie, Cruce, religie, vedenii, theofanii, Cuvânt Ceresc (arzând tot ce-i religios), și L-au lăsat abia viu.

Dar Hristos e în veci biruitor, viu și lucrător. Ne așteaptă rănit să ne împărtășească. Dar cine-i oare samarineanul milostiv ca să-L dăruiască pe Hristos Euharistic fără bani, tuturor? Pe de altă parte Hristos e Samarineanul milos care ne leagă ranele cu Euharistia (vin în sânge pus cataplasmă peste rana sângerândă sufletească) și cu sfântul Maslu. Dar și cu mirungerea și cu alegerea în cler. Azi alege dintre răniți (untdelemn), 2 bani sunt trup și suflet, vremelnicie și vecie. Ospătăria e Sfânta Biserică. Dar în prigoană poate avea interpretări diferite.