22 Noiembrie
(Ap. Efeseni 5. 8-19; Ev. Luca 12. 16-21)
(Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina)

Apostol: Efeseni 5. 8-19

Lumină e Hristos, deci să ne comportăm ca fiii luminii, ci nu ai lumii. Să gustăm bunătatea Celui Bun Euharistic să căpătăm neprihănirea prin deslegarea, credință și prin Sfântul Sânge al lui Hristos, să stăm în Adevăr urmând pe Hristos. Să cercetăm Scriptura și ce-i plăcut lui Hristos. Să ne deșteptăm, să fim înțelepți prin Înțelepciunea lui Hristos, având mintea lui Hristos. Să răscumpăram vremea, să înțelegem voia lui Hristos să fim plini de Duh Sfânt.

Lauda Domnului să ne fie scopul în Cuvânt, în psaltire, în cântări din Duh. Deci în Cuvânt și cânt ceresc, în levitație prin Harisme, precum experimentăm azi la vremea vremii. Azi însă arhiereii și fariseii în loc osândescă lucrurile întunericului, ne osândesc și ne ucid pre noi fiii luminii. Iar monahismul și clerul decadent cu tot poporul iau parte la lucrurile întunericului. (Efeseni 5. 11)

În anchete, judecăți, temnițe, servicii, munci, școli, cazarmi, etc., e și rușine să spunem ce fac ei în ascuns. (Efeseni 5. 13) În raza de lumină se văd firele de praf. La fel Hristos Lumina, scoate-va totul la lumină. Dacă pe vremea lui Pavel erau zile grele, dar azi? Deci cu cât mai viu și activtrebuie să răscumpăram noi vremea? Înțelegem voia lui Hristos, prin revelație și theofanie.

Că în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție toți ne tot înșală cu false interpretări și stâlcesc exegez Sfinții Părinți și a canoanelor de partea minciunii, a ateilor și a întunericului, curvia mai e și beția de vin. Dar ce va fi cea de alcool? Vorbirea în psalmi, e prin theofanie! Ce Harisme erau la începutul Creștinismului! Dar ce trebuie să fie azi la sfârșit? Că cei din urmă vor fi mai mari ca cei dintâi și chiar ca Ioan Botezătorul.

Evanghelia de la Luca 12. 16-21
(Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina)

Lăcomia e un păcat de moarte. Hristos nu vrea să fie împărțitor între lacomii de pământ și de avere. Dă tot fără să iei înapoi nimic. Ci îmbogățește-te în cele cerești. Țarina pământului rodește. Dar ceea a inimii e oare și ea roditoare de fapte bune și primitoare de Cuvânt?

Dar dacă Hristos n-are unde să-și plece capul, bogatul nu mai are loc unde să-și strângă materia spre a o apăra de molii, rugină, de furi, etc. Rodurile sunt ale pomului vieții, dar noi prea ne preocupăm de cele materiale. Materia scormonită din gunoaie, nu mai are loc în hambarele vechi, vinul nou trebuie în foi noi și peticul nou la haină nouă, iar legea lui Hristos la om nou, însă materialistul își face haine și hambare noi, pentru vechea materie excrementală a pământului din care-i creat. Economicul bunătății te face să uiți ca să mai guști cât de bun este Hristos.

Sufletul s-a robit cu totul materiei și păcatului. E mare păcat că rațiunea, înțelegerea, voința și toate simțurile sufletești fost-au angajate în a strânge țărână și cenușă! Că doar bogatul îi vorbește sufletului înghețat, materializat, bolnav sau mort, odată ce și veselia pentru materie sunt cele mai nebunești. Că sufletul fiind nemuritor e dinamic și nu-și găsește odihna decât în Hristos: „Domine! Inquietum est cor meum, donec requiescat in Te!”

Băutura și mâncarea sufletului și a minții este Euharistia. Iar veselia este Dumnezeu, Cuvântul, theofania etc. Sunt mai mulți nebuni condamnați de Cuvântul Divin: ateul (zis cel nebun), nemilosul și prihănitul (fecioarele nebune) și azi în această Sfântă Evanghelie, bogatul materialist. Și n-am greșit spunând și istoric și azi, că toți s-au făcut materialiști. Deci conform Sfintei Scripturi n-ai de-a face cu unul întreg la minte. E nebunia pentru satan, păcat și materie, trup și lume. De ce așa? Dar să nu fim și noi nebuni pentru Dumnezeu? Nici trupul nu-i al nostru. Dar sufletul ni se poate cere oricând. De ce strângem așa de mult, pentru alții. Încă azi dăm silit milostenie la cei bogați, dacă n-am vrut să dăm săracilor. De trup putem să tot dispunem, întemnițându-l, bătându-l, etc., dar de suflet nu ne putem atinge.

Și el se simte rău în captura și putoarea duhnitoare materialistă. Comorile pentru noi sau pentru alții, nu ne dau decât nebunie. Dar îmbogățirea în Dumnezeu ne dă veșnicia fericită, Raiul triumfător și pe Hristos. Adică să ne îmbogățim în Euharistie, în theofanie, în Cuvânt Ceresc, în Scriptură, Tradiție, fapte bune, etc. Să ne cuminecăm zilnic, să purtăm pe Hristos, să predicăm mereu, că talantul se înmulțește cu cât mai mult îl dăm, ca sămânța. Veșnicia și Lumina nu poate fi închisă între zăbrele și în limitat sub obroc. De aceea Hristos a înviat și e pururea viu și lucrător!