6 Decembrie
(Ap. Efeseni 6. 10-17; Ev. Luca 13. 10-17)
(Pilda tămăduirii femeii gârbove)

Apostol: Efeseni 6. 10-17

10.    În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui.
11.    Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.
12.    Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.
13.    Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.
14.    Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
15.    Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.
16.    În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.
17.    Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.

Noi avem datorii către Dumnezeu și către semeni, mai întâi către rude ascendo-descendente. Dar pentru aceasta ne trebuie armătura Duhului ca să învingem uneltirile diavolului. Întărirea în Hristos o dobândim prin Euharistia zilnică. Cum puteți să stați voi neînarmați. Când Hristos spune să luăm toată armătura Duhului? Ce? V-ați speriat ateilor, că avem noi creștinii arme? Dar ce ați găsit la noi, decât Crucea, Sfintele Taine, Sfinte Moaște, Sfântul Antimis, Evanghelia, Icoana și Biserica? Nu vă temeți că Împărăția noastră nu-i de pe pământ și nici nu vă incubă.Iar dacă ne prigoniți, ne faceți mai repede mucenici și mergem în ceruri, în Patria nezidită și eternă, că zidurile voastre Kainite sunt surpabile și inflamabile. Nu luptăm contra cărnii  voastre, că noi ne hrănim cu carnea lui Dumnezeu în Euharistie, ci contra satanei și a stăpânitorilor acestui veac ateu! Contra duhurilor răutății din voi, care ați ajuns prin viclenii până în locurile cerești și sfinte.

(Matei 16-17: „Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri”); I Cor. 15.50: „Aceasta însă zic, fraţilor: Carnea şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea.”; Rom. 8.38: „Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi…”; Colos. 3.15: „Și pacea lui Hristos, întru care aţi fost chemaţi, ca să fiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre; şi fiţi mulţumitori.”; Luca 22.58: „Şi după puţin timp, văzându-l un altul, i-a zis: Şi tu eşti dintre ei. Petru însă a zis: Omule, nu sunt.”; Ioan 12.31: „Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.”; I Colos. 1.13: „El ne-a scos de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii Sale”)

E ziua cea rea și noi luăm toată armătura lui Dumnezeu, ca să biruim răul și să rămânem în picioare, stând în Hristos, cu mijlocul încins cu adevărul, că ne hrănim cu Hristos Euharistic, care-I Adevăr! Platoșa neprihănirii nu e numai haina monahală, ci toate Sfintele Taine, ierurgii și theofanii sacre. Picioarele încălțate pentru a merge pe Calea lui Hristos și a duce râvna și zelul Evangheliei păcii lui Hristos, până la marginea lumii. Scutul credinței este Mărturisirea și ținerea Scripturii și a Tradiției care vă sting pre voi cei arzători și răi. Dar azi prin gura și prin capul nostru, grăiește Hristos Cuvânt Ceresc ca Sabia Domnului și Coiful mântuirii în preajma sfârșitului.

(Colos. 1.11: „Şi întăriţi fiind cu toată puterea, după puterea slavei Lui, spre toată stăruinţa şi îndelunga-răbdare,”; Rom. 13.12: „Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii”)

(II Corint. 6.7: „În cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptăţii, cele de-a dreapta şi cele de-a stânga”; I Tes. 5.8: „Dar noi, fiind ai zilei, să fim treji, îmbrăcându-ne în platoşa credinţei şi a dragostei şi punând coiful nădejdii de mântuire;”; II Corint. 10.4: „Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor”; Isaia 11.5: „Dreptatea va fi ca o cingătoare pentru rărunchii Lui şi credincioşia ca un brâu pentru coapsele Lui”; Luca 12.35: „Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse”; I Petru 1.13: „Pentru aceea, încingând mijloacele cugetului vostru, trezindu-vă, nădăjduiţi desăvârşit în harul care vi se va da vouă, la arătarea lui Iisus Hristos.”; Isaia 59.17: „S-a îmbrăcat cu dreptatea ca şi cu o platoşă şi a pus pe capul Său coiful izbăvirii; S-a îmbrăcat cu răzbunarea ca şi cu o haină şi S-a înfăşurat în râvna Sa ca şi într-o mantie.”; Isaia 52.7: „Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele trimisului care vesteşte pacea, a solului de veste bună, care dă de ştire mântuirea, care zice Sionului: Dumnezeul tău este împărat!”; I Tes. 5. 3-8: „Atunci când vor zice: pace şi linişte, atunci, fără de veste, va veni peste ei pieirea, ca şi durerile peste cea însărcinată, şi scăpare nu vor avea. 4. Voi însă, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, ca să vă apuce ziua aceea ca un fur. 5. Căci voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. 6. De aceea să nu dormim ca şi ceilalţi, ci să priveghem şi să fim treji. 7. Fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm; şi cei ce se îmbată, noaptea se îmbată.”; Rom. 10.15: „Şi cum vor propovădui, de nu vor fi trimişi? Precum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune!”; Ioan 5.4: „Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră”; Evrei 4.12: „Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii”).

(Apoc. 1.16: „În mâna Lui cea dreaptă avea şapte stele; şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, iar faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în puterea lui.”; 2.16. Pocăieşte-te deci, iar de nu, vin la tine curând şi voi face cu ei război, cu sabia gurii Mele;  19.15. Iar din gura Lui ieşea sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea. Şi El îi va păstori cu toiag de fier şi va călca teascul vinului aprinderii mâniei lui Dumnezeu, Atotţiitorul.”)

Evanghelia de la Luca 13. 10-17
(Pilda tămăduirii femeii gârbove)

10.    Şi învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta.
11.    Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum;
12.    Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.
13.    Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu.
14.    Iar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei!
15.    Iar Domnul i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape?
16.    Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei?
17.    Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi care erau împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El.

Hristos propovăduiește totuși și azi mai cu putere printre voi ateilor și fariseilor, în amară primejduire, pentru că deși noi am zăcut legați și schingiuiți, totuși Cuvântul Ceresc al lui Hristos, nu se leagă, chiar de s-ar propovădui prin mironosițe ca Magdalena, Ioana, Suzana etc.

Nouă ne este dat să cunoaștem azi Tainele Împărăției Cerurilor pe față și să le înțelegem, în timp ce voi toți sunteți beți de ateism, de vicii, de mândrie, etc., încât nici în pilde nu pricepeți și măcar că orbecăind ziua în amiaza mare și deși auziți Logos Divin, totuși nu înțelegeți Sămânța Cuvântului lui Hristos. Că ați căzut lângă drumul patimilor și satan vă ia Cuvântul din inimă și nu mai credeți și nici nu vă mântuiți. Voi aveți inimi împietrite și n-aveți rădăcină, ci credeți până la o vreme, primind cu bucurie slovă, dar când e vorba de prigoană și ispită, ați căzut precum vă vedem. Voi sunteți spinii care auziți Cuvânt Ceresc scripturistic și tradițional, dar vă vedeți de drum și vă lăsați să fiți înăbușiți de grujile, bogățiile și plăcerile vieții vremelnice și n-aduceți rod spre coacere, că nici nu gustați Euharistia roadele Sfintei Cruci. Voi puneți lumina sub pat și sub obroc, ca să n-o mai vadă nimeni azi în prigoană, dar noi vrem Lumină și ne-am săturat de pământ, de materie, de întuneric și de ateism.

Vouă care nu ați avut nimic și nici azi nu aveți, decât la colectiv, vi se va lua și ceea ce vi se pare că aveți. Iar celor ce au cele cerești li se va da Har peste Har și totul va fi descoperit în Lumină și trecut prin proba focului final. Iată rostul sfârșitului carburant prin entropia calorică de jar.

Voi creștinilor însă fiți pământ bun și țineți Cuvântul și Euharistia într-o inimă bună, curată și faceți roadă în răbdare, că se va vădi lucrarea-vă bună!

(Matei 13.10: „Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde?”; Marcu 4.10: „Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El, împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilde”; 11. Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde; 12. Ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi. 14. Semănătorul seamănă cuvântul. 21. Şi le zicea: Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeşnic?”)

(Isaia 6.9: „Şi El a zis: Du-te şi spune poporului acestuia: Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi, uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea.”; Matei 13.18: „De la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânţa semănată lângă drum.; 5.15: Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.; 13.12: Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua; 25.29: Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua”; Luca 13.33: „Nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, ca aceia care intră să vadă lumina; 12.2: Că nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi nimic ascuns care să nu se cunoască; 19.26: Zic vouă: Că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are şi ceea ce are i se va lua.”)