24 Ianuarie
(Ap. I Tim. 1. 15-17; Ev. Luca 18. 35-43)
(Vindecarea orbului din Ierihon)

Apostol: I Timotei 1. 15-17

15.    „Vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.
16.    Şi tocmai pentru aceea am fost miluit, ca Iisus Hristos să arate mai întâi în mine toată îndelunga Sa răbdare, ca pildă celor ce vor crede în El, spre viaţa veşnică.
17.    Iar Împăratul veacurilor, Celui nestricăcios, nevăzutului, singurului Dumnezeu fie cinste şi slavă în vecii vecilor. Amin!”

Credincios e Cuvântul Ceresc ce ni Se revelează și azi mai puternic prin oameni aleși de Hristos. Să-L primi pentru că Hristos e Cuvânt viu și lucrător. El ne mântuiește și azi. Păcătoșii sunt primiți la Euharistie. De aceea această formulă a lui Pavel, S-a luat Dreptar Euharistic axilogic de vrednicie: „dintre care cel dintâi păcătos sunt eu…”. Nu prin canoane ci prin Hristos suntem miluiți spre învrednicire Euharistică și Theofanică. Hristos se arată întru noi și prin noi în răbdare și pildă spre credință și viață veșnică. Noi ne încredem în Hristos. Hristos e Împărat nepieritor, Unic, Înțelept, cinstit, mărit, veșnic, etc. Dar nevăzut fiind în Esență, totuși ”Dumnezeu este Domnul ce ni S-a arătat nouă, în vedenii”. Evanghelia trebuie ferită de învățături deșarte ateiste ca zi. Să ne dăm noi pildă de urmare a lui Hristos dacă suntem adevărata ierarhie aleasă de Hristos. Că au și venit învățători mincinoși care se dau drept „Sfânt Sinod Oficios”, sau ierarhie de la început. (I Timot. 4)

Să ne mulțumim cu puțin. Să luptăm pentru Ortodoxia vie. Să facem rugă pentru toți ca Vlaherna. Iată căte trebuie să asculte ierarhul de la Pavel prin Sfântul Duh, dar cine mai are azi urechi de auzit, pentru Logos Divin?

Învie Doamne! Vorbește Iisuse, că robul Tău ascultă!

Evanghelia de la Luca 18. 35-43

35.    „Şi când S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind.
36.    Şi, auzind el mulţimea care trecea, întreba ce e aceasta.
37.    Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul.
38.    Şi el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!
39.    Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ţi milă de mine!
40.    Şi oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat:
41.    Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să văd!
42.    Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit.
43.    Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu.”

Iisus Hristos vede și Se vede. Deci este și lucrează actual, prezent. Oamenii mai mult cred minciuni decât Adevărul; și își irosesc viața în zadar în scopuri josnice nevaloroase axilologic. Cea mai mare înjosire e a te pogorî la mentalitatea iconoclaștilor care nu cred până nu văd. Însă Hristos satisface și curiozitatea lor prin pilda îndoielnicului Toma și prin 3 învieri și a Sa proprie; precum și prin vindecarea orbilor. Azi vindecă și pre orb. Hristos se apropie de noi, de Ierihonul nostru nemernic. Pe drumul pogorârii din demnitatea Ierusalimului la mentalitatea Ierihonului, noi mereu cădem între tâlharii gandurilor, cuvintelor și faptelor. Suntem nu numai răniți, dar chiar cerșim lângă Calea lui Hristos, dar pământ și aur și păcat, plăceri și rele, în loc să cerșim Împărăția Cerurilor care ni se dă în Dar. Orbul aude pre Hristos dar nu-I cunoaște Cuvântul pentru că a fost surd și orb. La fel am fost și noi. N-am stat pe Calea lui Hristos și n-am făcut rugăciune la Hristos și nici la clericii buni. Ci la gloata vremelnică.

Iar norodul nu cunoaște pre Iisus Hristos, nici pre Iisus Împărat, Profet sau Arhiereu, ci pre Iisus smerit Nazarinean.Despre care Natanael spunea: „că nu-i ceva bun în Nazareth”. Orbul însă Îl vrea Împărat pe Hristos deaceea se roagă? „Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă!” (Luca 18.38) O, vameșul Îl cunoștea mai bine ca și tâlharul că strigau: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu.., Doamne pomenește-mă întru Împărăția Ta…”. E rugă interioară, a inimii, a minții, a respirației. Noroadele și dușmanii sau chiar falșii creștini ne admonestează să tăcem. Dar noi ca și orbul să strigăm mai tare: „miluiește-mă!”. Toată Ortodoxia se roagă astfel: „Doamne miluiește!”.  Hristos ne cheamă la El, tot ce se apropie de Hristos se sfințește și se tămăduiește.

Dar Hristos vrea voința, credința, nădejdea, iubirea, inima noastră. Sinergismul între voință și Har, conlucrarea Divino-Umană Theandrică, ne dau vederea Theofanică în vedenii.
Să zicem și noi ca orbul: „vreau să Te văd Doamne!”, să vedem pre Hristos, să-L slăvim, să-I dăm laudă și mărire. Credința ne va scăpa în veci. Mântuirea vine prin vedenia lui Dumnezeu. Dacă orbul nu-L vedea pre hristos nu primea mântuirea și izbăvirea.

Azi Hristos se revelează spre Slava-I veșnică.