3 Ianuarie
(Ap. II Timotei 4. 5-8)
(Botezul lui Ioan)

Apostol: II Timotei 4. 5-8

5.    „Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin!
6.    Că eu de-acum mă jertfesc şi vremea despărţirii mele s-a apropiat.
7.    Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit.
8.    De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui.”

A fi treaz în Hristos înseamnă a lua aminte la toate lucrurile și mai ales la „Lucrul în sine”, „Das ding en sich”. A fi treaz la lumea microcosmică, microfizică, macrocosmică, astrofizică, biologică, ontologică, la lumea electronică, fotonică, magnetică, termică, la lumea celor 4 stihii, apă, foc, aer și pământ, la lumea văzută și mai ales a fi treaz la lumea nevăzută materială și invizibilă spirituală. Deci a învăța, a lucra, a studia etc, dar numai în Hristos, și pentru Hristos. Lumea nevăzută microbiană biologică, e văzută prin microscop pusă la ham, și devine aliata omului, cu toți bacilii, colibacilii, virușii, termostatele, tuberculina, antidot, robot, etc. Dar lumea nevăzută a bombelor și carburației interioare vulcanice, nu poate fi oprită nici chiar pe Izalca Farul Americii Centrale. Cutremurele, fulgerele și trăznetele, potopul, focul, etc sbucnesc din nevăzut și din necunoscut dar nimeni nu le poate opri, oricât s-ar încumeat uriașii, urșii, nicolaiții, prometeii, etc.

Dar lumea nevăzută, divină-cerească cum va putea fi oprită de a veni la theofanii? Cum va putea cineva să ne oprească de la Împărtășit? Că Dumnezeu vine în curând, și cine-L va putea oare opri pre Creator, când noi nu putem opri nici Creatura anorganică? Nu e sfârșitul aproape când în Mongolia, Ceylon, Turcia, Franța, Japonia, Mexic, etc, sunt cutremure? Când în Italia, Franța, America, Asia etc, sunt inundații? Când în America, Asia, Europa sunt vulcani nestinși vii? Când sunt vifore, uragane, cicloni care rad țări și orașe de pe fața pământului? Când sunt bombe distrugătoare, vețti și războaie? Etc. Dar chiar cei 400000 tone carburanți/oră la autobuze, energia enormă a uzinelor și toate forțele transformate în energie calorică, oare nu vor carbura tot globul prin legea Entropiei? Dar religia nu tot despre sfârșitul prin foc spune? Dacă gangsterii, monopolul și dictatorul persiflează pe Prea Sfânta Treime totuși în Insula Trinidadus (Prea Sfânta Treime) în Antilele Mici s-au descoperit lacuri de iod, metri de asfalt, și peste tot ne dă Hristos bogății din cele 4 stihii împreună cu elemente radioactive. Dacă se fac astronave de beton armat și machete-miniaturi pe un bob de grâu, apoi cum să nu credem că tot universul văzut și nevăzut e creat de Dumnezeu?

Nu vedem cu ultra-microscopul credinței lumea cea nevăzută. Nu vedem „Numele lui HRISTOS”, înscris pe electron și pe soare, pe bobul de grâu și pe nuca de cocos? Dacă ideile urșilor sunt cele mai înaintate ale secolului XX spre iad și ele trăiesc acolo unde-i norodul și ambele nu pot fi distruse, că-s conduse de satan, apoi cât de mari și de sublime trebuie să fie ideile divine ale lui Hristos și ale creștinismului. Dacă ateismul nu mai poate tolera pe bogați adică satan s-a dezbinat cu satan, apoi cum va tolera Hristos ambele orânduiri care generează război, chinuri, suferințe, dominația asupra cosmosului cu violență și subversivitate? Dacă sunt chemați la ordine cei ce se tot joacă cu soarta popoarelor, apoi cum vor fi judecați uriașii și ateii anticriști? Dovadă că-i sfârșitul e faptul că s-a dezbinat satan: ateii se războiesc cu lacomii, satan cu beelzebut. Dacă chiar materialiștii afirmă că un om poate fi ucis, dar o idee spirituală nu. Apoi ce să mai vorbim de timpul și de puterea Creștinismului? Că Hristos deși ucis pe Cruce totuși a înviat și se revelează zilnic ni se dă spre Hrană Veșnică, ne conduce, în detaliu, etc.

Dacă ateii totuși au ajuns să se închine artiștilor, țărilor, societății, stelelor, lui Ștefan, Creangă, Eminovici, Caragiale, uzinelor, materiei și lui satan, apoi cum să nu ne tot închinăm noi lui Hristos și Sfintei Biserici? Dacă ateii slăvesc viața nouă, apoi cum să nu slăvim cu atât mai mult noi urmarea vieții noi a lui Hristos? Iată numai despre trezvie am vorbit atât de mult în domeniul actualizării pregnante. Deci cât de mult ar trebui scris despre fiecare Cuvânt din Cuvântul Divin Ceresc? Cu adevărat că în lumea asta n-ar încăpea cărțile care s-ar scrie.

Trezvia, e privegherea și Ruga Tainică. Poate omul să fie treaz și să aibă theofanii prin visuri chiar când doarme, ca Iacov, nabucodonosor, Faraon, Iosif, Magii, etc. Dar pot fi oameni care dprm în păcate chiar când sunt trezi. Ba încă sunt morți chiar când cred că sunt vii.
Prin răbdare ni se mântuie sufletul, mai ales azi când mântuirea ne-e mai aproape decât oricând. Suferința și lacrima, sărăcia, setea, foamea de dreptate, prigoana, etc, sunt fericire pentru creștini, dacă fac exemplul evanghelistului și-și împlinesc bine slujba (Fapte 21.8), cele 7 Taine sunt lucrul evanghelistului, împreună cu predica.

Timpul și spațiul în coordonate creștine, sunt pline de Hristos. Deci noi „Sine-qua-non”, („fără de care nu se poate”), ne împărtășim de Hristos. Iar cuminecarea urmează implicit ca un corolar și ca o concluzie evident demonstrată. Plinirea slujbei creștine clerice ieraticești sau laice, sacerdotale sau mirenești e să umple pre toți de Dumnezeu. (Efes 4.11: „Și el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,”).

Să fim ca o jertfă de băutură turnată, că clipa plecării ne este aproape (Filip. 1.2). Când zicem: „Luați, mâncați…beți..”, atunci și pentru persoana noastră spunem, că și noi ne tot jertfim până la abnegație pentru Hristos. Lupta cea bună nu e pentru falsa pace ateistă, că doar nu ne putem război pentru a realiza pacea. Iar alergarea nu e pentru lut și pentru creatură, că așa aleargă și calul, etc. Iar credința nu e pentru necredincioșii care se proclamă că sunt credincioși urșilor și nicolaiților. Ci lupta, alergarea și credința, sunt pentru Dumnezeu, Adevăr, Bun, Dreptate, Frumos, bine și sfințenie. (II Petru I.14: „Fiindcă ştiu că degrabă voi lepăda cortul acesta, precum mi-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos”; Evrei 12).

Noi iubim venirea lui Hristos. De aceea Infinitul a și tras în sălașul nostru smerit prin theofanii și prin Euharistie din belșug și Logos Divin. Dar va veni în curând Hristos și ne așteaptă cununa neprihănirii pe care ne-o va da tuturor aleșilor creștini ortodoxi. Deci deslegarea adevărată și iertarea și neprihana e deabia la sfârșit.

Iată de ce acum în preajma Eshatologiei se poate da deslegare generală fără a contrazice Sfânta Scriptură. E de ajuns să iubești A Doua Venire a lui Hristos. Dar nu ca adventiștii. Ci să te lepezi de tot pământul și păcatul ca să dovedești că iubești cerul și virtutea Divină.
(Apoc. 2.10: „Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Că iată diavolul va să arunce dintre voi în temniţă, ca să fiţi ispitiţi, şi veţi avea necaz zece zile. Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii.”).

Dar cei ca Dimas, Alexandru, Imeneu, Filet,…etc, care ne părăsesc din dragoste pentru lumea și veacul de acum, nu dovedesc că așteaptă pe Hristos. Azi Îi neagă Theofania, Euharistia și A Doua Venire, chiar cei din mănăstiri și clerul apostat. Cu Pavel era Luca și aștepta și pe Marcu, Tit, Timotei etc, dar cu mine în temnița rece nu erau decât șerpi și lupi, fiare și vampiri. Păziți-vă de aluatul fariseilor că sunt cu totul contra Cuvintelor Cerești, nu ale lui Pavel, (II Timot. 4. 15). Hristos stă lângă mine și azi și mă întărește pentru ca predica să fie vestită deplin prin mine și s-o audă toate neamurile. Că am fost izbăvit din gura leului, la Învierea lui Hristos.

Deci Hristos a Înviat!