27 Decembrie
(Ev. Matei 2. 13-23)
(Fuga în Egipt)

Evanghelia de la Matei 2. 13-23

13.    „După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.
14.    Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt.
15.    Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.
16.    Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi.
17.    Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul:
18.    „Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt”.
19.    După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt,
20.    Şi i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului.
21.    Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în pământul lui Israel.
22.    Şi auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă, în vis, s-a dus în părţile Galileii.
23.    Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean Se va chema.”

Hristos fuge în Egipt purtat la Sânul Maicii Domnului, pe asin lângă Iosif, între streini, ca azi. Cine mai vrea să-L mai poarte ca Hristofor, purtător de Dumnezeu? Că doar de L-ar purta cele 3 miliarde de oameni și toți îngerii, tot ar fi încă Dumnezeu de purtat. Că noi suntem limitați, iar Hristos e Infinit.
Deci „Totum est majus sua parte”, și nu poate fi luat „pars pro toto”.

Cât de logică și de simplă e religia creștină! Calea e dreaptă și strâmtă. Dar ilogica demonică e șerpuitoare, târâtoare ca firul Ariadnei mitologice. Iată de ce și cel mai simplu și cel mai savant poate pricepe pe Hristos. Dar ca să te duci în iad, trebuie să te tot muncești mult și să înveți toate întortocheturile coarnelor și cozilor diabolice. Ca și pruncii din Betleem suntem și noi uciși și prigoniți azi, ca să-L dăm pre Hristos. Că Ioan și Veronica și cele 300 au fost împrăștiați, ca să dispară Hristos. Însă mai mult s-a semănat sămânța creștinilor prin sângele martirilor. Îl primim noi oare pe Hristos să se întoarcă din surghiunie, ca să locuiască în Nazaretul vieții noastre smerite? Conduși de Hristos și de îngerii Domnului Dumnezeu, suntem și noi cei de pe urmă prigoniți. Că stăm ici și colo, în Egiptul prigoanelor până ce ne spune din nou Dumnezeu.

Că Irod caută și azi „Pruncul Hristos”, spre a-L pierde. (Mat. 2.13). De aceea noi nu trebuie să pierdem nici o fărâmă din Euharistie și Theofanie. Să ne sculăm și noi din moarte, din păcat, din ură, etc, dar în Egiptul patimilor noastre să-L luăm noaptea pe Hristos și pe Maica Domnului și pre îngeri. Evanghelia e istorică, literală, alegorică, mistică, etc, dar se aplică și vieții noastre cu prisosință. Deci va muri și Irodul timpurilor apocaliptice, și Kaiafa și Pilat precum a pierit cu sunet pomenirea lui Stalin de oțel-chibernetic. Dar Tatăl îl cheamă pre Hristos, din Egipt. Vom ieși și noi dintre zăbrele și din catacombe cu Hristos la sânul nostru din nou în propovăduire.

Știința care s-a întălnit cu Dumnezeu ia în rău viclenia irozilor, dar cea care s-a întâlnit cu satan, batjocorește și răstignește din nou pe Hristos. Dacă atunci au fost ucise trupurile copiilor dintr-un singur oraș, apoi azi un miliard de suflete sunt ucise de ateismul viclean irodian. Dacă atunci îl credeau pre Hristos prea mic, slab și limitat într-o singură ființă, apoi antichrist își dă seama că va trebui să cuprindă tot cosmosul, ca să ucidă pre Dumnezeu. Însă Hristos e Infinit și nu poate fi niciodată sdrobit că „os din oasele Lui nu Se va sdrobi”.

Tare-I Dumnezeu, dacă și ateii luptă atât contra lui Hristos! Nu cumva și noi ucidem chiar timpul de când am cunoscut pe Hristos? De ce nu recuperăm timpul în slujba Domnului? (Mat. 2.16). Glasul nevinovăției botezate în propriu-I sânge, face ca Glasul lui Dumnezeu să se întrupeze 33 de ani și să ne vorbească. Iată Cuvântul rămâne în veac chiar fără Trup că doar radio-televiziunea, telefonul, etc, n-au trup și totuși ne transmit emisiunea Cuvântului omenesc. Cu atât mai mult deci poate lucra și Cuvântul Dumnezeziesc prin om, prin viață. Dacă nepoatele Rahilei plângând nu se puteau mângâia, apoi cine va mângâia pe Maica Domnului sub Sfânta Cruce și la mormântul de piatră rece?

Dar noi oare nu suntem morminte pentru Hristos? De ce Îl ținem pe Hristos în chivot ca „zapaș” sau „arthos”, dar nu-L luăm în Euharistie? Vedenia și arătarea îngerului ni se revelează și azi, ceea ce tot înseamnă că va muri și se va sfârși Irod. Copilul Hristos și Maica Domnului sunt luați de îngeri nevăzut, dar văzut de Iosif, vor muri curând și cei care azi caută sufletul Pruncului Hristos ca omul de oțel, tonic, etc. Deși ateii vor ei să vieze și Hristos să nu facă nici o lucrare și nici să nu sufle, totuși Hristos e pururea viu și în veci biruitor. Hristos S-a Întrupat în peșteră pe pământul lui Izrael, ca și noi să venim la ceruri la Dumnezeu. Deși a murit Irod totuși era Arhelau. Dar azi fiara, balaurul roșu, are mai multe capete ce răsar dacă moare unul.

Însă Hristos, capul nostru al Bisericii vii, le va ucide cu suflarea Gurii Sale. Iosif n-a făcut ascultarea îngerului, de aceea după teama-i i s-a descoperit o nouă vedenie ca să se ducă în părțile Galileei. Aceasta a și fost o piedică pentru cler, și cărturari ca să creadă în Mesianitatea lui Hristos: „N-ai citit că nu e nici un prorooc din Galileea?”, „E ceva bun în Nazaret…?” Cât de bun este Hristos! A stat smerit condus de fricosul Iosif, când Hristos conduce cerurile și pământul! Dimas, Alexandru, Irineu, Mitrodora, etc, la fel, n-au ascultat de vedeniile clare divine. Însă Hristos știa că Se va numi Nazarinean, ca nume de batjocură, precum știe pre toți Irozii, ce se leapădă mereu în aceste veacuri de apocalips!

Evanghelia de la Luca 21. 12-19

12.    „Dar, mai înainte de toate acestea, îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă la împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu.
13.    Şi va fi vouă spre mărturie.
14.    Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde;
15.    Căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toţi potrivnicii voştri.
16.    Şi veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi.
17.    Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu.
18.    Şi păr din capul vostru nu va pieri.
19.    Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.”

Nu animalele sau diavolii, ci oamenii își vor pune mâinile pe noi și ne vor urmări dându-ne în sinagogi, temnițe, prigoane, etc, târându-ne înaintea ighemonilor și stăpânitorilor, pentru Numele lui Hristos. Ceea ce s-a și întâmplat cu noi cei de pe urmă. Dar acesta fiind unul dintre ale sfârșitului semne, ni se descoperă că aproape este Împărăția lui Hristos. Dar totul va fi spre mărturia Numelui lui Hristos. Ba încă a venit și Cuvânt Ceresc vădit. Că ne-a dat Dumnezeu o gură, o vorbă un Cuvânt, o logică, o retorică, o pledoarie, etc, de n-am putut sta împotrivă sau răspunde toți cei care ne-au bătut, ne-au prigonit, ne-au întemnițat și ne-au judecat. Am făcut agitație publică pentru Tine Doamne, până ne-au scos toți dinții din gură. Ne-ar fi rupt și limba și ne-ar fi sdrobit de nu întindeai Tu Mână Tare și Braț Înalt. Am fost și eu dat de părinți bisericești din tagma duhovnicească ieraticească, de frații apostoli cei mincinoși materialiști, de rude care s-au făcut neamuri cu Hristos și cu noi prin canonicitatea împărtășirii Euharistice, de prietenii cei pentru interes, etc. Mi-a fost întins orice os și am fost să mor de zeci de ori… și sunt azi urât de toți pentru Numele Tău Doamne Iisuse. Deși m-au tuns ca pe un miel spre junghere, totuși păr din capul meu n-a pierit.

Dă-mi Doamne răbdare, ca să dobândesc sufletu-mi mântuit, că vremea-i grea. Învie Doamne, să se risipească vrăjmașii Tăi!