1 Ianuarie
(Ap. Col. 2. 8-12; Ev. Luca 2. 20-21; 40-52)
(Anul Nou)
Geneza 17. 1-10

1.    „Iar când era Avram de nouăzeci şi nouă de ani, i S-a arătat Domnul şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; fă ce-i plăcut înaintea Mea şi fii fără prihană;
2.    Şi voi încheia legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte, foarte tare”.
3.    Atunci a căzut Avram cu faţa la pământ, iar Dumnezeu a mai grăit şi a zis:
4.    „Eu sunt şi iată care-i legământul Meu cu tine: vei fi tată a mulţime de popoare,
5.    Şi nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulţime de popoare.
6.    Am să te înmulţesc foarte, foarte tare, şi am să ridic din tine popoare, şi regi se vor ridica din tine.
7.    Voi pune legământul Meu între Mine şi între tine şi urmaşii tăi, din neam în neam, să fie legământ veşnic, aşa că Eu voi fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine.
8.    Şi-ţi voi da ţie şi urmaşilor tăi pământul în carte pribegeşti acum ca străin, tot pământul Canaanului, ca moştenire veşnică, şi vă voi fi Dumnezeu”.
9.    Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: „Iar tu şi urmaşii tăi din neam în neam să păziţi legământul Meu.
10.    Iar legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur.”

De abia la 99 de ani vede Avram pe Dumnezeu și-i schimbă numele în Abraham ca și lui Iacov în Israel, ales. Și noi dacă ne-am schimbat numele în monahism, de ce oare negăm chiar theofania, vedenia și Revelația? De ce nu umblăm și noi ca Enoh, și ca Abraham înaintea Domnului Dumnezeului Celui Atotputernic?

De ce întărim Legământul cu Hristos împărtășindu-ne cu Dumnezeu, Sfinte Tare? De ce nu ne înmulțim și noi fiii cei duhovnicești? De ce nu cădem cu fața la pământ înaintea lui Hristos în metanii? Hristos face legământul pentru El și pentru noi, iar nu pentru Avraam: „Încât pentru Mine iacă Eu fac Legământ cu tine..” (Geneza 17.4). Pre noi din pietre nesimțite, ne-a făcut fii ai lui Avraam, cum și pre celelalte națiuni. Să înmulțim foarte creștinismul  prin Sângele nostru mucenicesc. Dacă din Avraam au ieșit națiuni și împărați, apoi cu cât mai mult din Hristos? Dacă legământul veșnic este circumciderea, apoi e în înțeles sufletesc-spiritual că Dumnezeul Cel Nematerial care S-a circumcis materialnic ne dă o circumcidere a sufletului, a națiunii, a minții. Adică să ne tăiem in împrejur urechile, ochii, mirosul, gustul, palpabilitatea sufletească pentru a auzi, a vedea, a adulmeca, a gusta și a pipăi pe Dumnezeu spiritual și Euharistic. Dacă lui Israel și lui Avraam i-a dat tot pământul în stăpânire veșnică, apoi cu cât mai mult, nouă, nu ne va dărui cerurile moștenire? Că doar Israeliții cei vechi sunt peste tot pământul și în Canaan. Iar cine a luptat contra lor a fost osândit. Dar azi Israelul nou luptă contra nicolaiților irodieni, ceea ce-i o dovadă că se vor converti la creștinism rămășița evreilor.

Deci e sfârșitul la uși, Circumcizia înseamnă Botezul de la 8 zile și distrugerea putinței curviei, precum și simbolul nașterii lui Hristos prin sămânță. Circumcizia e negarea perpetuării speciei și a seminței umane. Că spune, că și din pietre va face fii ai lui Avraam. Iar pre Isaac, singurul moștenitor, l-a dus spre junghere. Israel era să moară de foame și în Canaan, Iosif în temnița Egiptului, ca Ioan, Moise pe Nebo, toți în pustie, în Babilon, etc. Iar azi adevărații creștini nu sunt jidovii, ci neamurile. Iar femeile nu se mântuiesc, de nu se face legământ și cu ele? Ba da, însă tocmai aici e Taina, că prin Maica Domnului vine Hristos din Sfântul Duh și mântuirea noastră fără sămânță bărbătească. Doar fiecare parte bărbătească are prepuțul tăiat și carnea circumcisă. (Geneza 17. 11). Familia matriarhală condusă de Familia Sfântă, „Sancta Familia”, n-are nevoie de înmulțirea ateistă sau de neomalthusianism, sau de bogății viermănoase în slujba materialismului și a ateilor. Înțelesul Tainic Divin,ne cutremură dacă îl vedem în Duh, ci nu în literă, că Duhul dă Viață!

Pilde 8. 22-36

Strigarea și făgăduința înțelepciunii care a fost din veci la Dumnezeu precum și a iubirii și a Înțelepciunii Divine, s-aude și azi în Taină în Cuvânt Ceresc.

Tatăl Cel Nenăscut, a născut pe Hristos la Începutul Căilor Sale, adică din veșnicie. Că doar Calea și Lucrarea lui Dumnezeu e veșnică. Hristos este Creator împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, din etern a fost Dumnezeu, înainte de a fi Cerurile și pământul a fost Doamna, Maica Domnului, Logosul lui Dumnezeu interior și apoi născut exterior, când nu erau nici adâncurile iadului, nici ale pământului sau ale cerului; Hristos e adâncul iubirii, care ne ridică din adâncul păcatului, spre ceruri.

Hristos e izvorul înainte de orice, izvor și apa cea vie, înainte de orice apă, El este muntele nostru și înălțimea tainică, mai înainte de ce s-au tot înfipt munții și colinele, pământul și câmpiile. Hristos e Începutul cel fără de Început, mai înainte de începutul pulberii humei. El era lângă Tatăl și împreună cu Sfântul Duh, când gătea cerul. Cosmosul e creat ciclic-cercual, ca aureola lui Hristos, ca dovadă El e Creatorul. O! De când a descoperit Dumneneu că lumea, pământul, sateliții, astrele, sorii, asteroizii etc, sunt rotunde! (Pilde 8.27: „Când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste faţa adâncului”)

Zadarnic luptă Galilei cu „e pur si muove”, sau inchiziția contra Adevărului. Ca și atunci, azi tot ateii luptă pentru pace și pentru desrobire, iar falșii creștini sunt fără să vrea contra Adevărului. Ambele tabere -păgâni și creștini- sunt și azi contra lui Dumnezeu. Iar Hristos e în veci biruitor. Cercul în jurul adâncurilor e și gravitația, coroziunea și afinitatea, întăriturile norilor de sus pe care va veni Dumnezeul Cel Tare A Doua Persoană a Prea Sfintei Treimi. Întăriturile făcute adâncului, vor fi sdrobite la sfârșitul a toată suflarea. Dar Hristos a întărit pirosfera, hidrosfera, litosfera, biosfera, atmosfera, etc, care se mențin până azi. Că a pus și mării așezământ, ca apele să nu treacă peste țărmuri. Dacă a venit potopul deluvian pe timpul lui Noe și focul pe timpul Sodomei lui Loth, dacă s-a cutremurat pământul și a ras uraganul tot de pe pământ, apoi toate cele 4 Stihii n-au mai putut răbda pre om.
La fel și azi în era atomică, toată energia calorică transformată prin termo-nucleare, electronice, după Legea Entropiei, nu ne mai poate răbda, ci gravitează deasupra capului nostru ca sabia lui Damocles. Dacă atâta energie are materia și stihiile, apoi câtă putere are Hristos?!

Dacă materialismul zice că energia-i din materie, apoi fără să vrea ne aduce un argument religios, pentru că privirea, Cuvântul, suspinul, respirația, mișcarea, lacrima, sudoarea și Sfântul Sânge al lui Hristos, 33 de ani au îmbibat toate cele 4 stihii și cosmosul de Energie Divină Tainică. Iar după Înviere, Euharistia și Theofania proniatoare împreună cu Legile Divine, conduc totul cu putere. Ba încă pâinea și vinul florei nesimțitoare, Se transformă în Euharistie, la Epicleza Liturgică, etc. Iată ce simplu se poate răsturna materialismul ateu chiar cu propriile-i arme! Iată puterea în acțiune a lui Hristos. Cum s-ar susține sărmanul nostru boț de pământ, dacă nu i-ar fi făcut hristos temelii tari, cu ce Tare Dumnezeu? Cei care vor să schimbe fața globului fără Dumnezeu, vor aduce singuri sfârșitul și apocalipsul universal peste ei, prin faptul că nu le place ce-a creat Hristos, după cum își rad bărbile, părul…, etc, că nu le place Fața lui Hristos. Fiul Tatălui Îi e bucuria și veselia veșnică. Dar plăcerea și Darul lui Hristos era în lumea pământului și cu fiii oamenilor. Dar ce folos dacă noi nu-L ascultăm pre Hristos și Cuvântu-I și Învățătura? Fericirea e a celor ce păzesc Căile lui Hristos și ascultă învățătura și sunt înțelepți. Iată încă o fericire ce se transmite ăn Noul Testament: „Fericit e omul care ascultă de Mine”.

Să priveghem la Biserică, viața pe care o găsim, e Euharistia și Bunăvoința deslegătoare. Ateii, urâtorii și păcătoșii, vor muri veșnic. Dar Hristos e Viață și Înviere. Ura și moartea sunt o reiterație și nu pleonasm, iar iubirea, pacea, virtutea, etc, sunt un tot, pleonasm cu viața veșnică.

După cum ura e o contracție cu viața: „Toți cei ce Mă urăsc, iubesc moartea”.  (Pilde 8.36: „Iar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi păgubeşte viaţa lui. Toţi cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea”) Și ne mirăm cum pot ateii să se trufească și să se prefacă în apologeți ai patriei! Iată o flagrantă contradicție. Dacă se declară contra lui Dumnezeu cum pot ei oare aduce pacea care-i a lui Dumnezeu? A lui satan e desagregarea, împrăștierea, iar Dumnezeu e închinare, unire, adunare. Deci cum pot ateii proclama unirea dacă n-au pe Dumnezeu? Cum minciuna să predice Libertatea, când „Adevărul ne va elibera pre noi?”

Iată ce ușor se poate răsturna minciuna materialistă. Că doar nu e întrecere numai în sector fizic, istoric, economic, ci mai cu seamă juridic, estetic, teoretic etic și sacru.

„Cine n-adună cu Hristos, acela risipește!”

Pilde 11. 18

„Cel nelegiuit capătă un câştig înşelător, iar cel ce seamănă dreptatea, o răsplată adevărată.”

Fericirea Cuvioșilor e Hristos până și în moarte, dar nefericirea răilor este chiar și în viață. Crucea este cumpăna dreptații și a judecății între 2 tâlhari, dar cumpăna amăgitoare și înșelătoare este urâciune înaintea lui Hristos. Iar azi urâciunea pustiirii e la loc sfânt. Mândria are ca rezultat osândirea și veșnica rușine. Viclenia celor vânzători nu-i poate conduce ci îi strică și îi duce în iad. Ce v-a găsit să adunați ateilor cu atâta ură și frenezie, bogății în ziua mâniei? Că doar în iad chinul vostru va fi mai groaznic știind de ce v-ați lipsit. Voi nelegiuiților, chiar în nelegiuirea voastră veți cădea și chiar în lăcomia voastră vă tot predați vânzătorilor. Cî doar o dată cu moartea pierdeți tot și așteptarea și nădejdea voastră va pieri. În mari nevoi veți veni în locul nostru chiar de pe acest pământ. Căci ce bine v-ați fi mântuit săraci. Dar v-ați ales cele plăcute pe pământ și asta vă e singura fericire vremelnică ce vă aduce la osânda veșnică.

Dar asta-i nebunie ca pentru o clipă de bine amărât, să fiți etern în foc și chin! O! Cum voi fățarnicilor pierdeți pre aproapele cu gura, dar vom scăpa de voi. Că la pieirea voastră se vor face cântări  de bucurie, că voi ne-ați surpat mănăstirile și sfintele biserici prin a voastră gură nelegiuiților! Că voi fără minte sunteți pe dată ce defăimați pre Hristos și pe sfinți. Voi păstrați secrete criminale, dar ne descoperiți și ne huliți Tainele noastre! De aceea unde nu este conducere poporul cade. Căci cum poate conduce poporul? De ce nu merge carul înainte și să împingă boii? De ce nu vorbiți cu antipodul, corelativ al gurii și al aparatului nutritiv esofagian? De ce nu tot umblați cu capul pe pământul pe care-l scormoniți și-l iubiți atâta, iar cu picioarele să judecați și cu călcâiul să vedeți?

Anarhia și revoluția, haosul și ateismul e cam în acest fel. (Pilde XI 14: „Unde lipseşte cârmuirea, poporul cade; izbăvirea stă în mulţimea sfetnicilor”) Dacă voi veți cădea de la puterea fictivă vremelnică, drept în iadul veșnic. Voi v-ați pus chezaș pentru streini de Dumnezeu și pentru concepții muritoare. Dar pe Hristos L-ați dat afară și de pe Golgotha și din iesle, iar El bate la ușa voastră strein și gol. Voi folosind puterea cu vicleșug căpătați averi, care rămân de voi. Că sunteți roboții care munciți pentru alții. Robi ați fost și veți fi. Voi cruzilor chiar și carnea voastră  o chinuiți că ne opriți pre noi de la Carnea lui Hristos. Voi nelegiuiților vă dobândiți câștig amăgitor că valoarea economică și banul și averea vor pieri. Iar munca voastră e de pe ruine, lacrimi, blestem și putregai. Purtările voastre sunt dobitocești. Că numai boul nu vrea să știe de proprietatea altuia.

Cântăreala dreaptă și greutățile depline, sunt pe Sfânta Cruce. Înțelepciunea Hristos e cu noi cei smeriți și prigoniți. Hristos și neprihănirea, cinstea și onestitatea, ne cârmuiește spre Hristos fără teamă și ne scapă de moarte. Hristos Marele Nevinovat ne-a netezit și nouă Calea și ne-a îndreptat spre El. Euharistia e Dreptatea ce ne tot curăță și ne mântuie. Și pre mine M-ai scăpat și m-ai mântuit Doamne din nevoi și din strâmtorare. Prin știința și înțelepciunea lui Hristos prin epistemologia divină, vom scăpa de gura voastră fățarnică și pierzătoare. De fericirea neprihăniților și a drepților se bucură cerurile și toate cetățile lui Hristos și se înalță prin binecuvântare. Că noi iertăm, deslegăm și binecuvântăm. Dar voi de ce legați și urâți și blestemați și nu vă cuminecați?

Noi tăcem azi cu pricepere și-L primi pre Hristos, care Tace pre Cruce și în chivot. Sufletele credincioase din Euharistia care li s-a încredințat la Împărtășire: „Cred Doamne și mărturisesc…”. Noi ascundem lucrul „Das ding en sich”, încredințat și ne tot ascundem și noi în prigoană până la mucenicie, pentru a conduce turma risipită și răpită. Că doar toți unt înșelați de atei, dar cum va face pomul rău roadă bună? Ce roadă au ei de predică pacea, unirea, fericirea și alte idei? Doar ei sunt cu sfat rău cu lumina întunecată și cu lămurire diabolică, perversă urâtă.

Biruința noastră vine prin marele număr de sfetnici cerești și sfinți mucenici și predicatori. Iar cu bun sfat e mulțimea de drepți și de îngeri, ci nu de păcătoși și de diavoli. Că sfatul ateilor au înșelat cu sputnicul scuipător: „sputa-ae” sau cu falșii lor pustnici, chiar și pre cei aleși.

Noi nu ne punem chezaș pentru voi cei atei și demonici, ci gonim pre ighemonii din voi, rugându-ne pentru tot omul, chiar pentru dușmani. Acum păreți pisici blânde, dar de ce-i atâta sânge creștinesc sub palatele voastre? De ce v-ați zidit pre nisip civilizația? Nu vă vor ajunge lacrimile și sudorile sfinților pe care i-ați prigonit? De ce transformați locurile cele mai sfinte, în locuri spurcate? Cu ce v-a greșit neprihănita și înlăcrimata Veronica? Dacă nu credeți în Hristos măcar lăsați Sionul liber ca oricare biserică și mănăstire. Dar de ce-l faceți spital de nebuni, grajd de tâlhari, peșteră de hoți etc? N-aveți atâtea locuri? De ce tocmai Maglavitul și Sionul Ceresc le-ați spurcat cu babilonia? Noi suntem deci liniștiți că nu ne putem chezășui pentru voi, ca cei ce se înșală, cine nu urmează pe Hristos chiar înger din ceruri de-ar fi, nu e bun. Dar voi care negați pe față fără rușine pe Hristos. Măcar cu așa nerușinare să-L predicăm noi pe Hristos că este puternic.

Maica Domnului e Fecioara plăcută care a căpătat onoare și cinste de la Hristos, că ni-L dă pre Hristos, cel plăcut: „Gustați și vedeți că e bun Hristos”. Voi ne asupriți pentru bogăție dar noi avem milă de suflet și-i facem bine veșnic și comori în cer îi tot adunăm. Iisus Hristos a semănat Cuvânt dreptate, deslegare, cruce, iertare. La fel clerul trebuie să predice, să ierte și să tot împărtășească și are plată sigură în ceruri și adevărată. Iată actualizarea înțelepciunii și pildelor Vechiului Testament, iar în Noul Testament pildele sunt numai despre Împărăția Cerurilor. Sfârșitul însă bate la uși, de vreme ce se împlinește tot ceea ce s-a spus și s-a scris în Sfânta Scriptură.

Slavă Ție Doamne pentru toate!