6 Ianuarie
(Ap. Tit. 2. 11-14, 3. 4-7; Ev. Matei 3. 13-17)
(Boboteaza-Dumnezeiasca Arătare)

Evanghelia de la Matei 3. 13-17

13.    „În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el.
14.    Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?
15.    Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat.
16.    Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El.
17.    Şi iată glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit”.”

Iisus Hristos S-a botezat cu Botezul creștin pe care L-a și instituit, întrucât întreaga Prea Sfântă Treime S-a revelat și deci în Numele Prea Sfintei Treimi S-a botezat fiind Însuți Unul din Prea Sfânta Treime. Deși-L boteza Sfântul Ioan, totuși Hristos a primit toată Dreptatea, Legea, Porunca etc, precum și este scris. După cum și Circumcizia a fost transformată tot în Sfânt Botez, după cum și „Pasha-Pessach” – a fost transformată în Euharistie și Înviere etc. Deci toate mijloacele de mântuire ni le-a dat Hristos spre Slava Sa și mântuirea-ne.

Cât de recunoscători, mulțumitori trebuie să-I fim! Trebuie să cugetăm profund la Hristos și la lucrarea Dumnezeiască întru toate. Că Hristos S-a smerit și S-a coborât în Iordan și S-a scufundat tot în apele reci care L-au primit. Dar noi Îl primim măcar o clipă, în apele sufletului și ale trupului ca să ne sfințească? Întrucât n-are nevoie apa de mântuire, ci noi care ne-mpărtășim chiar cu Hristos întreg, nu numai cu ape sfințite. Și întru noi intră Hristos prin gând, cuvânt, faptă, Sfinte Taine Euharistic, ierurgii, aghiazmă, etc,: „nu-i păcat ce intră în om, ci ce iese”.

Deci să-L primim pre Hristos măcar ca apele Iordanului și să rămânem în El și Hristos întru noi ca să Se odihnească. Pătrunde Sfântul Său Sânge, în Sângele din trupul nostru, în limbă, în toate simțurile trupești și psihice, etc, ca și cum S-ar boteza în Iordan. Deci să ne-ntoarcem și noi apele sângelui, limfei, hormonilor, lacrimilor, sufletului, etc, spre Izvorul Hristos, spre Izvorul mântuirii, spre obârșia cerului de unde suntem creați. Să nu fugim de Hristos, ci să-I facem loc întru noi, să-L îmbăiem, să-L scăldăm în lacrimile-ne, să-L primim, să ne sfințim. Că unde vine Hristos vine și Sfântul Duh în chip de Porumbel și se odihnește și stă. Deci să nu-L mai întristăm pre Sfântul Duh ci să facem roada Duhului, roade de pocăintă etc.

Dacă-L primim pre Hristos vine cu întreaga Prea Sfântă Treime vorbind Cuvânt Ceresc: „Voi veni și voi face întru voi locaș împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh”. Taina Treimică S-a revelat ca și la Theofania Sfintei Schimbări la Față a lui Iisus Hristos, când tot Tatăl Ceresc a vorbit Logos Divin, Cuvânt Viu lucrător ceresc: „Acesta e Fiul Meu cel Iubit întru Care am binevoit. De acesta să ascultați, etc”. Să-L iubim, să-I primim Poruncile, Legile etc, să-L ascultăm pre Hristos.

Că Maica Domnului L-a adăpostit Întreg timp de 9 luni, după ce L-a ținut în suflet în cele 3 Facultăți mintale, în Cuvânt sacru și în faptă. La fel să-L primi noi pre Hristos cu Iubire.

Geneza 39. 1-6

1.    „Deci Iosif a fost dus în Egipt şi din mâna Ismaeliţilor, care l-au dus acolo, l-a cumpărat egipteanul Putifar, o căpetenie de la curtea lui Faraon şi comandantul gărzii lui.
2.    Domnul însă era cu Iosif şi el era om îndemânatic şi trăia în casa egipteanului, stăpânul său.
3.    Stăpânul său vedea că Domnul era cu dânsul şi că toate câte făcea el, Domnul le sporea în mâna lui.
4.    De aceea a aflat Iosif trecere înaintea stăpânului său şi i-a plăcut şi l-a pus peste casa sa şi toate câte avea le-a dat pe mâna lui Iosif.
5.    Iar după ce l-a pus peste casa sa şi peste toate câte avea, a binecuvântat Domnul casa egipteanului pentru Iosif şi era binecuvântarea Domnului peste tot ce avea el în casa şi în ţarina sa.
6.    Şi a lăsat Putifar pe mâna lui Iosif tot ce avea şi, de când îl avea pe el, nu purta grijă de nimic din câte avea, fără numai de pâinea ce mânca. Iosif însă era chipeş la statură şi foarte frumos la față.”

Botezul lui Hristos e asemănat în Paremii cu Iosif în Egipt la Putifar. Iosif a fost cumpărat de la păgânii ismaeliți, de alt păgân, dregător al lui Faraon, căpetenia străjerilor. La fel suntem și noi între păgâni prigoniți din temniță în temniță și din cetate în cetate până la patimile lui Hristos. Dar nu ne deznădăjduim, că Dumnezeu e cu noi și toate ne merg bine chiar în Casa Egiptenilor și în crâșmă și pe calvar, aruncați și la gunoi, ca niște zdrențe lepădate. Dar aurul strălucește și printre bălegar. În orice prigoană am îndurat, întradevăr și noi am căpătat trecere înaintea ighemonilor. De aceea pentru cei ce zac prigoniți prin amară primejduire, se mai îndură Hristos și de păcătoși și binecuvântarea lui Hristos e peste tot ce au. Deși ateii se trufesc că ei muncesc și pun știința în joc, Hristos era frumos la statură și la chip, cel mai frumos dintre fiii oamenilor. Hristos a rămas gol în apele Iordanului ca și Iosif. Mai rămăsese gol în iesle și la circumcizie, va mai rămâne gol la biciuire și la răstignire. Și apoi înviat în Vedenii, cu Rane până azi.

Hristos ca Iacov în Mesopotamia la Laban care a prăvălit piatra de pe fântână și a adăpat oile, ca apa vie, mai devreme. Tot astfel n-așteaptă Hristos ca să murim, ci ne adapă zilnic cu Euharistia, cât e soarele Hristos sus și înainte de strângerea din 4 părți, ne ducem și paștem iar Hrana veșnică toată turma cea mică. Hristos nu mai așteaptă până se strâng toate oile și toate turmele, ci ne adapă pe rând pe fiecare, ca să ne facă rudenie cu El ca pe Rahila și turma-i. Și noi Izraelul cel Nou, ar trebui să ne împărtășim zilnic și să cuminecăm pre toți, înainte de-a apune soarele vieții. Iată rolul Euharistiei dese, cu atât mai mult azi. (Geneza 29)

Dumnezeu se arată în Theofanii lui Avraam și lui Loth și nimicește Sodoma pe care a îngropat-o sub Marea Moartă-Sărată, documentul geografic și azi se vede clar. Dar Hristos la Botez Se arată, ca să ucidă pe șarpele-diavol din Iordan și să ne sfințească apele. (Geneza 19)
Dacă potopul a înecat tot Cosmosul în deluviu apoi Hristos Se arată în apa Iordanului ca să plinească Legământul Curcubeului cu Noe. În locul Curcubeului iese din nor Sfântul Duh în chip de Porumbel și din Ceruri S-aude Glasul Tatălui Ceresc mărturisind pre Hristos Iisus. (Geneza 9)