Mucenicul Nil Dorobanţu – Poezie

Răsare, umil,
Sfântul Nil.
Nimic pământesc.
Foc ceresc,
Creştinism românesc.

Fără hotare,
Pe cărare
Cu Biserica-n spinare.
Taine Hristice,
Predici mistice.

Pretutindeni, atei,
Ighemoni-colonei.
Inchinare la Zei.
Ierarhie mută,
Societate slută.

Apostaţi, comunişti,
Trădări, antihrişti.
Moarte de martir.
Sânge peste Mir,
Peste patrafir.

Vremi de laşitate.
Ţara, Nil străbate
Cu Potiru-n spate.
Vede-o Românie
În Teofanie.

Preot nerăpus.
Har primit de Sus.
Monah. Teofor.
Sfânt biruitor
Pentru al său popor.

Cu aghiazma-n spate
Din Iad Roşu scoate
Ţara cu păcate.
Porumbel, copil.
Mucenicul Nil.

Din Hristos e vasul.
Al Lui este glasul.
Al Lui este cântu’:
Dorobanţu! Sfântu’!
Românesc, pămantu’!

Mistic, în extaz!
Loviri în obraz.
Bocanci pe grumaz.
Moaştele furate
De Securitate.

Nil şi-a dorit ţie,
Dulce Românie:
Euharistie,
Neam de Veşnicie
În Ortodoxie.

de Silviu Alupei, jurnalist, 12 decembrie 2015